|
le choix
LA SFAT CU PRESEDINTELE SUA
La un moment dat, ma confruntam cu probleme deosebite, pe care imi era tot
mai dificil sa le depasesc. Intamplarea a facut ca activitatile profesionale
sa ma poarte la Paris pentru cateva zile. Desi programul meu era extrem de
incarcat, intr-o seara, tarziu, am sunat-o pe buna mea colega de scoala,
acum parizianca si renumita personalitate mondiala in stiinta comunicarii.
Cum nu ne mai vazusem de peste 10 ani, a fost extrem de incantata de apelul
telefonic si m-a invitat a doua zi la masa, caci revederea trebuia sarbatorita.
Dupa ce am depanat amintiri din tinerete, am ajuns si la problemele curente
si i-am relatat pe scurt ce ma framanta. Replica ei a venit prompt : "Vino
maine la ora 18.30 si-ti voi da leacul de care ai nevoie".
Am raspuns invitatiei si nu mica mi-a fost mirarea cand - dupa cateva cuvinte
introductive - m-a invitat sa ma asez intr-un fotoliu de piele extrem de
confortabil, sa ma detasez de zgomotele exterioare, sa ma concentrez si sa
vizualizez o situatie care mi-ar da incredere in propriile forte.
Incetul cu incetul zgomotele s-au estompat si o stare ciudata s-a instalat.
Ma vedeam - ca si cum asistam la un film cu mine in rolul principal - participand
la o intalnire cu presedintii celor mai dezvoltate tari. Se incerca rezolvarea
unor probleme grave ale omenirii si dintr-o data, presedintele SUA - care
statea la doua fotolii in dreapta mea - s-a intors spre mine si mi-a facut
semn ca vrea sa-mi vorbeasca. S-a ridicat si s-a indreptat spre iesirea din
sala de discutii, intr-un birou alaturat. L-am urmat cu aerul cel mai natural.
In birou, a intrat imediat in subiect: dorea sa-mi stie parerea asupra
subiectului care tocmai se discuta, deoarece ma cunostea bine si-mi pretuia
scrierile. Dupa ce mi-am expus punctul de vedere in mod clar si concis, mi-a
multumit, mi-a strans calduros mana si mi-a spus ca va tine seama de tot
ceea ce i-am spus. A reinnoit invitatia, ca atunci cand ma voi afla la Washington
sa-i telefonez.
I-am multumit, ne-am strans calduros mainile si amandoi am revenit in sala
de discutii. Am constatat cu mare surprindere ca discursul pe care l-a tinut
era centrat exact pe ceea ce ii spusesem eu cu cateva momente mai devreme!!
Eram intr-o stare ce nu putea fi transpusa in cuvinte si pe care nu o mai
incercasem niciodata. In aceasta stare, am auzit cuvintele blande si moi
ale colegei mele care dadea semnalul revenirii la realitate.
GN
©
MediaMed
- 2200.1
page remise à jour 30
09 01 | 
