|
le choix
Vis de motan
Stateam lungit pe un moale si frumos covor, intr-o casa necunoscuta.
Binecunoscuta funda de matase albastra din jurul gatului era totusi la locul
ei. Aveam o senzatie ciudata in tot corpul si nu stiam ce se intampla cu
mine.
Zgomote infundate si cateva glasuri care veneau de undeva din camera de alaturi
m-au facut sa cred ca mai era cineva in casa. La un moment dat, am auzit
usa trantindu-se si s-a instalat o liniste deplina ; am ascultat atent cateva
clipe : orice zgomot incetase si am realizat ca am ramas singur. Am inspectat
sumar ceea ce parea a fi sufrageria si bucataria, dar mi s-a parut mai interesant
sa arunc o privire asupra gradinii, mai ales ca aveam o nevoie urgenta si
nu recunosteam dupa miros, nici un loc potrivit intentiilor mele.
M-am indreptat prudent spre fereastra si, din fericire, am reusit s-o
intredeschid si sa sar in gradina. Peluza parea bine ingrijita, dar eu nu
gaseam nici un loc potrivit. Deodata, am vazut o fiara dezlantuita, cu coada
in vant, care se indrepta spre mine cu dusmanie si latrand cat o tineau falcile.
Am uitat instantaneu ceea ce cautam si am privit repede in jur dupa ceva
pe care sa ma catar ; ceea ce ar fi fost adecvat era prea departe, caci fiara
se apropia cu viteza. Am ales repede : am fugit cat am putut, cu frica mortii
in piept, spre garduletul din apropiere si am rasuflat usurat cand am vazut
un loc, la nivelul solului, prin care ma puteam strecura in curtea vecina.
Aflandu-ma in curtea vecina, am realizat ca urmaritorul fioros se oprise
dincolo de gard. Ce bine ! Scapasem cu viata !
Era doar o impresie, caci, in curtea de alaturi, nimerisem drept in mijlocul
unor ''dispute'' intre doi motani mari si urati care isi marcau teritoriul
si se bateau pentru o prea-frumoasa pisicuta care parea ca-i ignora pe amandoi,
facandu-si linistita toaleta de dimineata. Cei doi au uitat pe loc de cearta
lor si s-au aliat tacit impotriva mea, scotandu-si ghearele, scuipandu-ma
si dandu-mi clar de inteles ca nu sunt dorit si ca ar trebui sa-mi iau talpasita
cat mai repede pentru a scapa cu blanita mea frumoasa nescarmanata.
Inima imi batea sa-mi sparga pieptul, dar m-am asternut la fuga si nu m-am
oprit decat atunci cand am auzit un zgomot infernal de frane si tipete. Scapasem
ca prin urechile acului de sub rotile unei masini. Nu mai puteam nici sa
respir si simteam ca inima nu mai poate bate.
In aceasta stare sufocanta, m-am trezit lac de sudoare in patul meu, istovit
de cosmarul trait peste noapte in blana unui motan.
Figaro
©
MediaMed
- 2199.1
page remise à jour 29
09 01 |
