nicoLire "Rien n'arrête le progrès. Il s'arrête tout seul."   Alexandre Vialatte
Le coin de nicolas Ribol
Accueil
Accueil
forum
Forum
Livre d'or
Rêves
cadeaux
Cadeaux
Liens
Liens
Chercher
Recherche
ecrire
Ecrire
Imprimer
Imprimer
nR / Vis de motan

Page d'accueilnicolas Ribol - Accueil

le choix

Vis de motan

Stateam lungit pe un moale si frumos covor, intr-o casa necunoscuta. Binecunoscuta funda de matase albastra din jurul gatului era totusi la locul ei. Aveam o senzatie ciudata in tot corpul si nu stiam ce se intampla cu mine.

Zgomote infundate si cateva glasuri care veneau de undeva din camera de alaturi m-au facut sa cred ca mai era cineva in casa. La un moment dat, am auzit usa trantindu-se si s-a instalat o liniste deplina ; am ascultat atent cateva clipe : orice zgomot incetase si am realizat ca am ramas singur. Am inspectat sumar ceea ce parea a fi sufrageria si bucataria, dar mi s-a parut mai interesant sa arunc o privire asupra gradinii, mai ales ca aveam o nevoie urgenta si nu recunosteam dupa miros, nici un loc potrivit intentiilor mele.

M-am indreptat prudent spre fereastra si, din fericire, am reusit s-o intredeschid si sa sar in gradina. Peluza parea bine ingrijita, dar eu nu gaseam nici un loc potrivit. Deodata, am vazut o fiara dezlantuita, cu coada in vant, care se indrepta spre mine cu dusmanie si latrand cat o tineau falcile. Am uitat instantaneu ceea ce cautam si am privit repede in jur dupa ceva pe care sa ma catar ; ceea ce ar fi fost adecvat era prea departe, caci fiara se apropia cu viteza. Am ales repede : am fugit cat am putut, cu frica mortii in piept, spre garduletul din apropiere si am rasuflat usurat cand am vazut un loc, la nivelul solului, prin care ma puteam strecura in curtea vecina. Aflandu-ma in curtea vecina, am realizat ca urmaritorul fioros se oprise dincolo de gard. Ce bine ! Scapasem cu viata !

Era doar o impresie, caci, in curtea de alaturi, nimerisem drept in mijlocul unor ''dispute'' intre doi motani mari si urati care isi marcau teritoriul si se bateau pentru o prea-frumoasa pisicuta care parea ca-i ignora pe amandoi, facandu-si linistita toaleta de dimineata. Cei doi au uitat pe loc de cearta lor si s-au aliat tacit impotriva mea, scotandu-si ghearele, scuipandu-ma si dandu-mi clar de inteles ca nu sunt dorit si ca ar trebui sa-mi iau talpasita cat mai repede pentru a scapa cu blanita mea frumoasa nescarmanata.

Inima imi batea sa-mi sparga pieptul, dar m-am asternut la fuga si nu m-am oprit decat atunci cand am auzit un zgomot infernal de frane si tipete. Scapasem ca prin urechile acului de sub rotile unei masini. Nu mai puteam nici sa respir si simteam ca inima nu mai poate bate.

In aceasta stare sufocanta, m-am trezit lac de sudoare in patul meu, istovit de cosmarul trait peste noapte in blana unui motan.

Figaro

RETOUR


© MediaMed - 2199.1 page remise à jour 29 09 01

© 1999-2007 MediaMed Le coin de nicolas Ribol - nRx3000.5 010106


Portix-PHP - GNU Public License - © 2001-2002